„Buletinul Institutului Politehnic din Iași” a apărut în anul 1946, la inițiativa profesorului și cercetătorului ieșean Dimitrie I. Mangeron. Publicația proprie a Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași s-a conturat de la început drept una științifică, recunoscută rapid pe plan internațional ca una dintre cele mai de succes reviste de profil, sub titulatura „Buletinul Institutului Politehnic din Iași”. Apariția acestuia a avut ca scop principal publicarea de articole științifice ale cadrelor didactice din Institut, publicarea de recenzii ale cărților primite de la edituri din străinătate, dar și să reprezinte o sursă de informare pentru comunitatea academică. „Buletinul Institutului Politehnic din Iași” a reprezentat una dintre puținele conexiuni din perioada comunistă cu evoluția științifică internațională în diferite domenii tehnice.
Renumele intern și internațional a venit odată cu recenziile favorabile prezente în publicații internaționale, dar și prin schimburile editoriale cu alte reviste, „Buletinul Institutului Politehnic din Iași” ajungând în bibliotecile din peste 80 de țări. Peste 2.500 de publicații au fost înregistrate în fondul de carte al Bibliotecii datorită relațiilor cu edituri de renume, ce trimiteau spre recenzare în paginile „Buletinului Institutului Politehnic din Iași” monografii și tratate recent editate.
Dimitrie I. Mangeron a coordonat editarea revistei științifice timp de 40 de ani, așezând-o pe direcțiile principale de dezvoltare pe care le-a urmat până în prezent. Prima serie a Buletinului, care a apărut timp de patru ani, din 1946 până la sfârșitul lui 1949, a fost asumată în totalitate de profesorul Mangeron: de la redactare, la culegerea manuscriselor şi până la păstrarea legăturii cu autorii. În această perioadă i s-au alăturat doi tineri cercetători, profesorii Hugo Rosman și Alfred Braier, care, conduși de pasiunea pentru profesie, de plăcerea de a munci și de entuziasmul începutului de carieră, lucrau la acest buletin, întreaga lor activitate fiind una bazată pe voluntariat.
Din 1960, colectivul a fost întregit, profesorii Hugo Rosman și Alfred Braier au devenit redactori, alăturându-se profesorului Dimitrie I. Mangeron, care coordona în continuare întreaga activitate. De partea de schimb și de corespondență se ocupa profesorul Mangeron, iar de legătura directă cu autorii, de corectura finală, bunul de tipar și de tipografie se ocupau profesorii Alfred Braier și Hugo Rosman. Începând cu anul 1969, „Buletinul Institutului Politehnic din Iași” apare în opt secții, specifice domeniilor de cercetare.
- Matematică. Mecanica teoretică. Fizică
- Chimie
- Electrotehnică. Electronică. Automatizări
- Mecanică tehnică
- Construcții. Arhitectură.
- Hidroameliorație
- Textile. Pielărie.
- Științe Social-Economice
Secțiile aveau două apariţii anuale, în două fascicule, cu excepţia „Hidroamelioraţie” şi „Textile. Pielărie”, care apăreau o singură dată. Profesorul Alfred Braier era responsabil de patru secţii: Matematică. Mecanică teoretică. Fizică (I), Mecanică tehnică (IV), Textile. Pielărie (VII) și Științe Social-Economice (VIII), iar profesorul Hugo Rosman se ocupa de celelalte patru: Chimie (II), Electrotehnică. Electronică. Automatizări (III), Construcții. Arhitectură (V) și Hidroameliorație (VI). În acea perioadă, „Buletinul Institutului Politehnic din Iași” era autorizat să publice în limba engleză, franceză, germană, italiană și rusă, iar articolele aveau mereu rezumate în limba română.
Perioada de vârf a Buletinului Institutului Politehnic a fost în anii ’60, când în paginile revistei au publicat foarte mulți autori din străinătate. În acei ani de glorie, după cum îi rememorează cei care s-au ocupat de editarea Buletinului, au publicat trei laureați ai Premiilor Nobel, iar profesorul Mangeron spunea atunci că Buletinul „era un primat pe toată partea europeană”. Louis de Broglie, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1929, a avut patru articole tipărite în paginile revistei, în 1963, 1964, 1967 și 1968. Chimistul italian Giulio Natta, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1963, a publicat două articole în anul 1967, iar fizicianul american John Hasbrouck van Vleck, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1977, a publicat un singur articol, în anul 1970.
Un alt aspect al „perioadei de glorie” a fost faptul că, pe lângă articolele primite din străinătate de la autori, la Iași ajungea un număr foarte mare de cărți, trimise de edituri din alte țări pentru a fi recenzate. Cărți pentru achiziția cărora nu s-ar fi putut găsi, fără mari dificultăți, finanțare, nefiind printre prioritățile regimului comunist. În acest fel au fost consolidate relațiile cu edituri de renume din străinătate, cărțile fiind înregistrate apoi în fondul de carte al Bibliotecii Centrale a Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași. „Revista avea notorietate, cu circulaţie mare în urma schimburilor, astfel că edituri din Vest erau interesate să îşi promoveze cărţile. Acestea erau recenzate și apoi intrau în patrimoniul bibliotecii, vorbim de cărți care nu puteau fi cumpărate. Buletinul a funcționat atunci ca un absorbant de cărți de ultimă generație apărute în spațiul vestic”, a explicat profesorul Braier. În aceeași perioadă, succesul Buletinului creștea cu fiecare recenzie din publicațiile cu reputație mondială, din revistele de specialitate din țări europene, dar și de peste ocean, din SUA.
După anii ’70, în urma unor probleme administrative, revista a început să aibă și probleme materiale, fiind ediții pentru care nu se găsea nici măcar hârtie pentru tipar. Aceste probleme au coborât curba de vizibilitate a revistei la începutul anilor ’80, iar după Revoluție a fost o altă perioadă grea, când s-a depus un efort fizic enorm pentru a recupera o întârziere de aproape un an la majoritatea fasciculelor.
Profesorul Dimitrie I. Mangeron a continuat să se ocupe de conducerea publicației până în anul 1986, dedicând 40 de ani, în totalitate, menținerii prestigiului revistei științifice. Cei care au lucrat cu el își amintesc că profesorul era deosebit de activ și că obișnuia să doarmă doar patru ore pe noapte. „Mangeron cobora scările în fugă și la 80 de ani, ne uitam la el și nu ne venea să credem. După dispariția lui, a rămas un gol imens”, își amintește Doina Iatan, care a lucrat până în 2012 la actuala Bibliotecă a Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași. Profesorul Mangeron s-a stins din viață pe 27 februarie 1991, în Iași, iar arhiva acestuia a fost cedată Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași.
Din anul 1987 și până în 1996, conducerea „Buletinului Institutului Politehnic din Iași” a fost preluată de profesorul Mihail Voicu, actualmente președinte al Filialei Iași a Academiei Române, profesorul Mangeron continuând să supravegheze activitatea Buletinului. În acest timp au apărut mai multe secții noi, dar au survenit și o serie de modificări. Din anul 1991 apare secția de Automatică și Calculatoare, care devine Secția IV. Fosta secție IV, Mecanică Tehnică, devine secția V și își schimbă denumirea în Construcții de Mașini. La rândul ei, secția V, Construcții. Arhitectură, devine secția VI. Fosta secţie VI, devine secţia VII – Hidrotehnică. Secţia VII devine secţia VIII – Textile. Pielărie. Ulterior, în anul 1993 apare secţia IX, cu numele Ştiinţa şi Ingineria materialelor, iar din anul 1998 apare secţia X, Ştiinţe Socio-Umane.
Actualmente, există zece secțiuni ale „Buletinului Institutului Politehnic din Iași” cu minimum patru apariții pe an:
- Secţiunea Automatică şi Calculatoare
- Secţiunea Chimie şi Inginerie Chimică
- Secţiunea Construcţii de Maşini
- Secţiunea Construcţii şi Arhitectură
- Secţiunea Electrotehnică. Energetică. Electronică
- Secţiunea Hidrotehnică
- Secţiunea Matematică. Mecanică Teoretică. Fizică
- Secţiunea Ştiinţe Socio-Umane
- Secţiunea Ştiinţa şi Ingineria Materialelor
- Secţiunea Textile. Pielărie
Șase dintre aceste secțiuni au fost acreditate în 2011 de către Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior la categoria B+, o secțiune la categoria B, două la categoria C și o secțiune la categoria D. Articolele publicate în Buletin sunt indexate în baze de date internaționale precum Zentralblatt, Index Copernicus, Ultrich’s, ProQuest, EBSCO sau DOAJ.
La finalul anului 2016 existau schimburi cu 196 de universități și instituții recunoscute la nivel internațional, din 34 de țări, de pe cinci continente: Argentina, Austria, Belgia, Brazilia, Canada, Elveția, China, Columbia, Cuba, Cehia, Germania, Danemarca, Finlanda, Franța, Grecia, Croația, Ungaria, India, Italia, Japonia, Republica Moldova, Macedonia, Muntenegru, Olanda, Norvegia, Noua Zeelandă, Polonia, Portugalia, Serbia, Slovenia, Spania, Anglia, SUA și Turcia.
Pentru păstrarea unui nivel științific al revistei, există un Colegiu Editorial Internațional, care reunește personalități recunoscute pe diferite domenii, atât din țară cât și din străinătate, existând și un sistem de recenzare a lucrărilor de către un colectiv de referenți selectați cu exigență.
Lucrările publicate în prezent sunt rezultatele cercetării științifice desfășurate de autori, activitățile școlilor doctorale de la cele 11 facultăți ale Universității Tehnice, cât și rezultate ale colaborării în diferite consorții pe proiecte de cercetare științifică, pe plan național și internațional.
„Buletinul Institutului Politehnic din Iași” a rămas până în momentul de față o șansă pentru schimburi de idei și legarea unor colaborări între profesori, cercetători și specialiști din diferite domenii tehnice.